Autor: Marius Duță

Muncitor, Italia

Sunt în Italia de 20 de ani și, recunosc, că din când în când mai cad în butoiul cu nostalgie. Înainte să plec din tară am încercat să continui studiile și am făcut 3 ani de “tehnologii și echipamente nonconvenționale” la Universitatea Valahia, apoi, dezamăgit de cum decurgeau cursurile, am renunțat (recunosc că am trăit situația ca pe un mare faliment, trădând așteptările părinților și un pic chiar și pe ale mele) și am încercat să fac comerț ambulant cu un AF-u “nou nouț”… am făcut târguri câțiva ani, am investit bani și timp… pe care le-am pierdut. Idea cu care am început, de tipul: “cumpăr ieftin și vând mai scump”, “mă descurc eu cumva”, n-avea cum să înfrângă lipsa de orice fel de experiență. Rezultat: un alt faliment… Apoi, m-am angajat la Alfa TV. Încă nu îi dăduseră drumul și aveau nevoie de unul la montaj. Cum mă descurcam în Adobe Premiere, după o probă de 5 min m-au angajat… Am muncit la ei câteva luni și pregăteam lansarea care întârzia pentru că nu primeau aprobările și împreună cu ea întârziau și salariile noastre… După ce m-am săturat să fac munca gratis, am demisionat. Alt faliment…

Am decis, apoi, să fac marele pas și să plec în Italia… Am muncit ca grădinar – faliment… într-o fabrică de motoare de mașini de spălat – faliment (de data asta a falimentat fabrica), apoi ca zidar – faliment… Și, după 3 ani, am găsit postul de muncă unde sunt și acum. Sunt bine integrat și mă simt ca acasă. Italienii sunt oameni de suflet cu un temperament foarte asemanator cu al nostru. Problema românilor din Italia sunt (greu de crezut, dar adevărat) românii înșiși. Au plecat din țară foarte mulți cu o educație precară, inteligență de nivelul unei gâște și grandomanie împinsă la extrem. Imaginați-vă ce poate ieși din combinația asta de atribute. Poate că nu sunt mulți, dar sunt cei mai vocali… E normal să fii privit apoi cu scepticism când te prezinți ca român. Cel puțin  până când te faci cunoscut. Până cel cu care vorbești își dă seama că ești o personă educată și cu care poate avea o conversație plăcută, variată și din când în când chiar interesantă. Acum, amicii mei italieni mă considera “un caz aparte” dar eu continui să le explic că nu sunt și e doar o problemă de percepție, pentru că e plină România de persoane mult mai bune, frumoase și de treabă decât mine. La urma urmei fac parte din grupul acela de care eu însumi mă plâng: cei care au fugit din țară.  Am dus cu mine, însă, un pic de bun simț românesc, un pic de ospitalitate, umor și poftă de viață caracteristică nouă. Într-un cuvânt: educație .

Nu pot să nu fiu recunoscător educației din România, pornind de la cei 7 ani de acasă până la următorii 15 de școală. Ca bagaj de cunoștințe, în școală, am acumulat acolo, cât s-a putut. Dar ca experiență, am rămas cu acea senzație de “a doua familie”. Iar anii de liceu sunt perioada aia magică presărată cu agonie, extaz și întreg milionul de nuanțe ce stau între ele… Acei 4 ani petrecuți acolo sunt printre puținii din viață mea pe care i-aș retrăi, secundă după secundă, fără sa schimb absolut nimic.

Coca Cola HBC, departamentul vânzări. 

Amintirile din cei 4 ani de liceu, alături de colegi și profesori, sunt extraordinare. 

La ceas aniversar, vă doresc realizări dintre cele mai bune, la mulți și minunați ani !

Bucuria de a scrie pe aceste pagini ale unui liceu istoric, nu poate fi egalată decât de recunoștința față de profesorii care au contriubuit la formarea oamenilor de astăzi .

Manager Iorga Pediatrics, Oklahoma, SUA

Am absolvit liceul în anul 1981, la clasa a XII-a F, operatori geologi, diriginte profesor Florescu Nicolae.

În 1985, am absolvit Facultatea de Fizică, Universitatea București, apoi, prin repartiție guvernamentală, am ales să fiu profesor la liceul unde am fost elevă, adică Liceul Industrial nr. 2.

Inspector, Autoritatea Vamală Română, Ministerul de Finanțe

Am absolvit Liceul Voievodul Mircea în anul 2004, fiind la clasa cu profil sportiv a domnului profesor Tică Dănuț.

Îmi amintesc cu bucurie de anii pe care i-am petrecut în cadrul Liceului Voievodul Mircea, instituție de învățământ care m-a ajutat să mă dezvolt și să îmi conturez planurile privind cariera profesională și modul de viață pe care urma să îl adopt pentru viitor.

Am fost înconjurat de un colectiv format din oameni frumoși și de un grup de profesori bine intenționați, cu ajutorul cărora am avut parte de experiențe benefice, atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere intelectual și sportiv, lucru pentru care nu pot decât să le mulțumesc.

După finalizarea Liceului am absolvit un Colegiu Universitar – Tehnică de Calcul, o Facultate – Electronică Aplicată și un Master – Sisteme Avansate de Telecomunicaţii, Prelucrarea şi Transmisia Informaţiei în cadrul Universității Valahia din Târgoviște, după care am absolvit un program de Doctorat în Cadrul Universității Naţionale de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti, chiar la începutul acestuia mi-a fost acordat Titlul de Doctor în Ştiinţe Inginereşti de către Ministrul Educației.

Cu deosebită considerație,

Dr. Aurel Ștefan Pica

Pensionară

Am avut ca diriginte pe distinsul profesor Nicolae Florescu, la clasa a XII-a F, profil geologie. Am fost îndrumați de o echipă excelentă de profesori care ne-au pregătit pentru carieră și viață și le vom fi recunoscători toată viața.

După absolvire, m-am angajat la Schela Petrolieră Târgoviște ca operator tratare țiței în depozit Ochiuri, unde am activat 37 de ani. La momentul actual sunt pensionară, dar și lucrez la firma Nimet SA ca operator date.

Sunt mândră de anii petrecuți în acest liceu și, acum, după 43 de ani de la absolvire, mă cuprind emoțiile când îl revăd. Pentru mine a fost piatra de temelie pentru carieră dar și familie.

Aș vrea ca generațiile care se succed să respecte blazonul liceului, dar și pe cei care-i îndrumă !

Muzeograf

Am absolvit Facultatea de Istorie-Filozofie din București (unde m-am și stabilit) și am un Doctorat în Filologie.

Am lucrat la Muzeul Municipiului București ca muzeograf, apoi Șef de Secție Istorie-Patrimoniu.

Am șapte cărți publicate (două în colaborare), mare parte la Editura Vremea.

Am studii şi articole publicate în volume colective de specialitate din țară și străinătate, apariții la TV, colaborări cu Radiodifuziunea Română.

Am publicat articole și în Revista „Târgoviște literară”, îngrijită de dl profesor Platcu Eusebiu, apoi, de soția dânsului, dna Minodora Platcu.

Director Economic, Academia de Studii Economice din București

„Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi înainte de toate a învăța”.

Nicolae Iorga

100 de ani, o aniversare deosebită pentru o școală și oameni deosebiți!

Cu bucurie și emoție, ne aducem aminte de cei mai frumoși ani, petrecuți în Grupul Școlar „Voievodul Mircea” din Târgoviște, care pentru noi a reprezentat instituția unde ne-am descoperit, ne-am format și ne-am dezvoltat.

Amintirile frumoase, experiențele unice și interacțiunile minunate cu profesorii noștri reprezintă încă pentru noi, adevărate repere, care ne-au marcat dezvoltarea profesională ulterioară.

Acum, la ceas aniversar, doresc întregului corp profesoral al liceului, un sincer LA MULTI ANI!, cu bucurii și sănătate, dar mai ales cu rezultate frumoase pentru noile generații!

Cu deosebita consideratie,

Expert contabil

M-am oprit pentru câteva momente și cu drag revin la anii de liceu și scriu aceste rânduri. Am multe amintiri frumoase. Avem amintiri din tabere, din excursiile făcute împreună și din timpul cursurilor.

Pentru mine au fost cei mai frumoși ani. Nici la școala generală și nici la facultate nu am avut așa un colectiv ca în liceu (profesori și colegi).

Apreciez că am avut șansa să studiez în acest liceu, care la acea vreme ne-a oferit materialele de care aveam nevoie pentru a studia.

Acum sunt expert contabil și am cabinet de contabilitate, unde zic că am integrat destul de bine tehnologia, cu contabilitatea într-un mediu plăcut. În munca mea de zi cu zi aplic ce am învățat în liceu.

Mulțumesc !